Sfanta Treime

Pagina 5 din 6 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Vin Sept 01, 2017 12:45 pm

În părţile Ciliciei a fost un sat care se numea Sisan. În el vieţuiau părinţii cuviosului, creştini fiind, Susotion şi Marta, cărora le-a dat Dumnezeu acest binecuvântat rod, pe care l-au numit Simeon şi, după obiceiul creştinesc, l-au spălat prin baia botezului.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Dum Sept 03, 2017 1:00 pm


Buna dimineata!
Este duminica,3 septembrie-RAPCIUNE…
In calendar astazi:
Sf Sfintit Mc.Antim,Episcopul Nicomidiei;
Sf.Cuv.Teoctist;
Sf Cuv.Neofit si Meletie de la manastirea Stanisoara.
https://i11.servimg.com/u/f11/19/61/71/78/0309-s10.jpghttps://i11.servimg.com/u/f11/19/61/71/78/sinaxa15.jpg

Ev.Matei,21,33-44-Pilda lucratorilor rai.
O duminica binecuvantata va doresc !
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Lun Sept 04, 2017 12:33 pm

avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mar Sept 05, 2017 12:00 pm

Sfântul Zaharia a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul și fiul lui Varahia, din neamul lui Abia, unul din fiii lui Aaron. El slujea ca arhiereu în Templul din Ierusalim, numărându-se în a opta ceată preoțească din seminția lui Aaron.
Sfânta Elisabeta, femeia sa, era fiica Sofiei și sora Sfintei Ana, maica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
În vremea împăratului Irod, ucigașul de prunci, într-una din zile, sfântul Zaharia era la rând să slujească la Templul de la Ierusalim.
Atunci i se arătă îngerul Domnului și frică mare căzu peste el. Iar îngerul spuse către dânsul:
– Nu te teme, Zaharia! și îi vesti că sfânta Elisabeta va naște un fiu, căci Dumnezeu S-a plecat către rugăciunea lor.
Însă inima sfântului Zaharia fiind cuprinsă de îndoială căci ei erau înaintați în vârstă, iar nașterea de prunc i se părea cu neputință, spuse îngerului:
– După ce voi cunoaşte aceasta? Pentru că eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei.
Atunci îngerul îi zise:
– Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi vestesc ţie aceasta. Şi, iată, vei fi mut şi nu vei putea grăi până la ziua în care se vor plini acestea, fiindcă nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.
Zăbovind Zaharia în altar, oamenii cei ce aşteptau în biserică se minunau. Ieşind, Zaharia le făcu semn că era mut, iar poporul cunoscu faptul că preotul văzu vedenie în biserică.
Apoi, săvârşindu-şi slujba, sfântul Zaharia se întoarse la casa lui.
El nu mai putu grăi până ce nu se născu fiul său, iar dânsul scrise pe o tăbliță: „Ioan va fi numele lui” (Luca 1, 63).
La 6 luni după zămislirea Elisabetei, arhanghelul Gavriil fu trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaretului în casa lui Iosif pentru a aduce Fecioarei Maria minunata vestire a Nașterii Mântuitorului notru Iisus Hristos. După puțină vreme, Maica Domnului merse în casa sfântului Zaharia, căci se grăbea să se întâlnească cu sfânta Elisabeta, aflând de la înger de zămislirea ei.
Atunci sfânta Elisabeta se umplu de Duhul Sfânt și strigă cu glas mare zicând:
– Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Caci iată, cum veni la mine glasul închinării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. (Luca 1, 42-45)
Atunci Maica Domnului zise:
– Mărește suflete al meu pe Domnul și s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui și mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. (Luca 1, 46-50)
Și rămase Maica Domnului împreună cu sfânta Elisabeta vreme de 3 luni, apoi se înapoie la casa ei.
Apoi sfânta Elisabeta născu prunc pe care îl numiră Ioan. Mare le fu bucuria bătrânilor părinți care mulțumeau lui Dumnezeu pentru mila coborâtă către dânșii.
După o vreme, când Domnul Iisus Se născuse, iar Irod împăratul începu a ucide pruncii din Betleem, el trimise oameni să-l caute și să-l ucidă și pe fiul sfântului Zaharia, căci auzise toate câte se făcuseră cu Zaharia și în ce chip se născuse Ioan.
Văzându-i pe ostași venind, sfânta Elisabeta luă în brațele sale pe Ioan care la vremea aceea avea un an și jumătate și, fugind cu dânsul din casă, se duse într-un loc stâncos și pustiu.
Când văzu că ostașii sunt pe urmele ei, sfânta Elisabeta strigă muntelui:
– Munte a lui Dumnezeu, primește o maică cu pruncul ei!, iar stânca se despică, ascunzând înlăuntrul ei pe maică și pe prunc.
Atunci Irod, mâniindu-se că pruncul Ioan nu fusese ucis, porunci ca în locul lui să fie ucis sfântul Zaharia dinaintea altarului.
Sângele sfântului Zaharia se vărsă pe pardoseala de marmură și se făcu vârtos ca o piatră, spre a da mărturie de fapta cea rea a lui Irod.
În locul în care se ascunse sfânta Elisabeta cu Ioan se făcu o peșteră din care țășni apă și crescu un finic roditor, toate acestea prin puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
După 40 de zile de la moartea sfântului Zaharia, se săvârși și fericita Elisabeta, iar pruncul Ioan rămase în pustie, hrănit de un înger și păzit de purtarea de grijă cea dumnezeiască până în ziua cănd se arătă la Iordan.
 + * + * +
Proorocul și preotul celui Preaînalt, Zaharia, părintele Înaintemergătorului, astăzi a pus înainte masa proorociei, pe credincioși hrănind și băutura dreptății amestecând pentru toți. Pentru că s-a sfârșit ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Dumnezeu. (Condacul Sfântului Prooroc Zaharia, glasul al III-lea)
Locaș viu și însuflețit ești dumnezeiescului Duh, și fiind împreună cu Dumnezeu prin inimă curată, mărite, în mijlocul Bisericii fără dreptate ai fost junghiat, plinindu-ți călătoria cea dumnezeiască ca un mucenic, vrednicule de laudă. Pentru aceea, te-ai suit către Biserica cea cerească prin sângele tău; iar acum cere iertare sufletelor noastre. (Dintre Stihirile ce se cântă seara, la Vecernie)
+ * + * +
Canonul Sfântului Prooroc Zaharia poate fi aflat aici:
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mar Sept 05, 2017 12:07 pm

avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mier Sept 06, 2017 12:27 pm

n Colose din Frigia, aproape de Ierapole, era o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, deasupra izvorului cu apă făcătoare de minuni, din care bolnavii primeau multe tămăduiri, mai multe decât din scăldătoarea Siloamului, pentru că acolo, o dată pe an, se pogora îngerul Domnului şi tulbura apa, iar aici, totdeauna era darul Începătorului de cete îngereşti. Acolo, cel ce intra întâi, după tulburarea apei, în scăldătoare, se făcea sănătos; aici, toţi, şi cei dintâi şi cei de pe urmă primeau sănătate. Acolo era trebuinţă de pridvoare spre petrecerea bolnavilor pentru a-şi căpăta sănătatea pe care nu o luau şi cineva în treizeci şi opt de ani a câştigat-o; aici într-o zi sau într-un ceas bolnavul câştiga sănătatea.
    Despre începutul acelui izvor se pomeneşte aşa: Când toată lumea era umbrită cu întunericul neîndumnezeitei mulţimi de idoli şi oamenii se închinau făpturii, nu făcătorului, în acea vreme în Ierapole, cei necredincioşi cinsteau o viperă mare şi înfricoşată, căreia i se închinau toată noaptea, orbindu-se cu diavolească înşelăciune. Pe ea o ţinea poporul sălbatic încuiată într-o casă zidită în cinstea ei şi aducând multe feluri de jertfe, hrănea acea viperă plină de otravă, care vătăma pe mulţi. Singurul Dumnezeu adevărat, vrând ca lumina cunoştinţei Sale să lumineze lumea şi să-i povăţuiască pe oamenii cei rătăciţi de la calea adevărată, a trimis pe sfinţii Săi ucenici şi Apostoli în tot pământul ca să propovă-duiască Evanghelia la toată făptura. Dintre aceştia, doi: Sfântul Ioan Teologul şi Sfântul Filip, ajungând unul în Efes, iar altul în Ierapole, se osteneau întru bună vestire a lui Hristos. Atunci era în Efes o capişte minunată şi un frumos idol al neslăvitei zeiţe pagine Artemida, faţă de ai cărei slujitori şi închinători Sfântul Ioan s-a arătat biruitor, luptându-se cu sabia cea duhovnicească a cuvântului lui Dumnezeu, căci, cu puterea numelui lui Hristos, a făcut să cadă şi capiştea şi idolul şi ca praful să se risipească şi toată cetatea a adus-o la sfânta credinţă întru Hristos.
    După risipirea idolului Artemidei, Sfântul Ioan a venit de la Efes în Ierapole ca să ajute împreună slujitorului său, Sfântul Apostol Filip, întâmplându-se atunci acolo şi Sfântul Apostol Bartolomeu şi sora lui Filip, Mariami. Cu dânşii împreună, slujea la mântuirea oamenilor şi Sfântul Ioan Teologul. Mai întâi, ei s-au ridicat asupra viperei căreia oamenii cei necredincioşi îi aduceau jertfe, având-o pe ea în loc de Dumnezeu, şi au ucis-o cu rugăciunea. Apoi au arătat popoarelor pe unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Apoi, stând la un loc care se numea Herotop, proorociră că darul lui Dumnezeu va străluci peste dânsul şi sfântul Arhanghel Mihail, voievodul puterilor cereşti, va cerceta locul acela şi multe minuni se vor săvîrşi acolo.
    Acest lucru s-a şi împlinit curînd. Pentru că, ducându-se Sfântul Ioan în alte cetăţi la propovăduire, iar Sfântul Filip pătimind de la păgâni, asemenea şi Bartolomeu şi Mariami ducându-se în alte ţări, a izvorât din locul acela apă făcătoare de minuni, după proorocia Sfinţilor Apostoli, şi s-a împlinit scriptura, care zice: "S-a vărsat apa în pustie şi vale în pământul cel însetat şi cele fără de apă vor fi bălţi şi pe pământul cel însetat va fi izvor de apă. Acolo va fi veselia păsărilor şi sălaş de trestie şi baltă. Şi acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va numi".
    Deci începură a veni la izvorul acela mulţi, nu numai credincioşii, ci şi necredincioşii, pentru că minunile cele ce se făceau îi chemau ca nişte trâmbite cu glas mare şi toţi cei ce beau şi se spălau din izvorul acela se tămăduiau de neputinţele lor, şi, primind sănătate, se botezau mulţi în numele Sfintei Treimi.
    Deci a fost oarecare elin din Laodichia, a cărui fiică, una născută, era mută din naştere. De acest lucru era foarte supărat tatăl ei şi sîrguindu-se mult pentru dezlegarea limbii ei şi nesporind nimic, a rămas în mâhnire. Într-o noapte a adormit pe pat şi a văzut în vedenie pe îngerul lui Dumnezeu stând înaintea lui, strălucind ca soarele. Nu pentru că era vrednic să-l vadă pe el, ci ca prin acea vedenie să vie la cunoştinţa adevărului, iar pe alţii să-i aducă cu sine la Dumnezeu. De aceea, văzând pe înger s-a cutremurat şi l-a auzit pe el grăind către dânsul: "De voieşti ca să se dezlege limba fiicei tale, să o duci pe ea la izvorul acela al meu, care este aproape de Ierapole, în Herotop, şi să-i dai să bea din apa aceea şi vei vedea slava lui Dumnezeu".
    Sculându-se din somn omul acela se miră de ceea ce văzuse şi, crezând în cuvintele ce i s-au zis, îndată, luându-şi fiica, a mers degrabă la apa cea făcătoare de minuni la care, ajungând, a aflat mulţime de oameni scoţând din ea şi botezându-se într-însa, şi primind tămăduiri de bolile lor. Deci i-a întrebat pe ei: "Cui vă rugaţi, spălându-vă cu apa aceasta?" Iar ei ziseră: "Chemăm numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi mai chemăm în ajutor şi pe Sfântul Arhanghel Mihail". Atunci omul acela, ridicându-şi ochii în sus şi înălţându-şi mâinile, a zis: "Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Dumnezeule cel creştinesc, miluieşte-ne pe noi. Sfinte Mihaile, sluga lui Dumnezeu, ajută-ne şi tămăduieşte pe fiica mea!" Şi scoţând din apă a dat să bea fiicei sale cu credinţă, şi îndată limba ei cea legată cu muţenie s-a dezlegat spre preamărirea lui Dumnezeu şi a grăit luminos, strigând: "Dumnezeule cel creştinesc, miluieşte-mă pe mine; Sfinte Mihaile, ajută-mi mie!"
    Toţi cei ce se întâmplaseră acolo se minunau de puterea lui Dumnezeu şi slăveau pe Sfânta Treime şi preamăreau ajutorul Sfântului Arhanghel Mihail. Iar elinul acela, văzând tămăduirea fiicei sale s-a bucurat foarte şi, nepregetînd deloc, s-a botezat îndată cu fiica şi cu toţi casnicii săi, care veniseră cu dânsul. Iar ca semn de mulţumire a zidit deasupra izvorului aceluia o biserică frumoasă, afierosindu-o întru numele Sfântului Arhanghel Mihail, voievodul, mai marele puterilor cereşti şi înfrumuseţîndu-o cu toată buna podoabă şi rugându-se în ea destul, s-a întors la locul său.
    În anul al nouăzecilea de la zidirea bisericii aceleia, a venit la Ierapole un copil mic, având zece ani de la naşterea sa, cu numele Arhip, născut din părinţi creştini şi crescut în bunăcredinţă şi a început a vieţui lângă acea biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, făcând slujba de aprinzător de lumânări. Aşa a pus început vieţii sale, că de când se nevoia lângă biserica aceea, slujind lui Dumnezeu, n-a gustat nimic din mâncărurile şi băuturile mireneşti, nici carne, nici vin, nici pâine nu mânca, ci numai verdeţuri de pustie pe care, adunându-le şi fierbându-le, le mânca o dată pe săptămână, fără sare, iar băutura lui era o măsură mică de apă.
    Cu o răbdare ca aceasta şi-a înfrânat trupul prin acest fel de fapte bune, îndreptându-se pe sine din tinereţe şi până la bătrâneţe, petrecând neschimbat în ele, unindu-se cu totul cu Dumnezeu şi asemănându-se vieţii celor fără de trup, deşi se afla în trup. Hainele lui nu erau de mult preţ. Avea numai două rase. Cu una se îm-brăca, iar cu cealaltă îşi acoperea patul care era aşternut cu pietre ascuţite şi-l acoperea cu rasa pentru ca cei ce intrau în casa lui să nu vadă asprimea pietrelor. Iar căpătâiul lui era un sac umplut cu mărăcini.
    Aşa era aşternutul acestui fericit nevoitor şi aceasta era odihna lui. Iar când avea trebuinţă de somnul firesc îşi punea mult ostenitul trup pe acele aspre pietre şi pe spini, somnul lui fiind trezire mai mult decât somn şi odihna lui chin mai mult decât odihnă. Că, ce uşurare poate fi trupului să se culce pe pietre vârtoase şi ce fel de somn este acela ca să-şi odihnească cineva capul pe spini? El îşi schimba haina o dată pe an. Cu rasă pe care o avea pe trup, îşi acoperea patul, iar cu cealaltă, care era pe pat, se îmbrăca. După un an îşi schimba rasele tot la fel. Şi nu avea odihnă, ziua şi noaptea obosindu-şi trupul şi păzindu-şi sufletul de cursele vrăjmaşului.
    Trecând calea cea strâmtă şi cu necazuri, se ruga lui Dumnezeu, zicând: "Nu mă lăsa pe mine, Doamne, ca de bucuria cea deşartă să mă bucur pe pământ, nici să biruiască bunătăţile lumii acesteia înaintea ochilor mei. Să nu-mi fie mie a mă veseli de vreun lucru vremelnic în această viaţă ci, umple-mi, Doamne, ochii mei de lacrimi duhovniceşti şi umileşte inima mea. Îndreaptă căile mele şi-mi dă mie ca până în sfârşit să mă zdrobesc pe sine-mi şi să robesc trupul meu duhului. Că ce-mi foloseşte mie trupul acesta care acum este şi pe urmă va putrezi ca o floare, care dimineaţa înfloreşte, iar spre seară se usucă? Deci dă-mi mie, Doamne, să mă nevoiesc la cele care folosesc sufletului şi mijlocesc viaţa cea veşnică".
    Întru acestea învăţându-se fericitul Arhip şi vorbind cu Dumnezeu prin rugăciunea cea cu osârdie, s-a făcut un înger al Lui pe pământ, petrecând viaţă cerească. Şi se îngrijea nu numai de mântuirea sa, ci şi de a multora, căci boteza pe cei necredincioşi, întorcându-i la Hristos. Văzând acest lucru, elinii cei fără de Dumnezeu s-au pornit spre zavistie, nesuferind să vadă minunile slăvite care se făceau prin sfânta apă. Pe sfântul bărbat ce petrecea acolo îl urau, năvălind asupra lui, adeseori îl ocărau, trăgându-l de păr şi de barbă şi trântindu-l la pământ, îl târau, călcându-l cu picioarele şi batjocorindu-l în multe feluri, îl izgoneau să plece de acolo. Iar fericitul Arhip cel cu sufletul tare ca un diamant, pe toate acestea le suferea cu vitejie de la închinătorii de idoli şi nu s-a depărtat de la sfânta biserică, slujind lui Dumnezeu cu cuvioşie şi în nerăutatea inimii sale, îngrijindu-se de mântuirea sufletelor omeneşti.
    Odată, adunându-se necuraţii, se sfătuiră: "De nu vom astupa cu pământ apa aceea şi pe omul acela de nu-l vom ucide, toţi zeii noştri vor fi defăimaţi cu desăvârşire de către cei ce se tămăduiesc acolo". Şi s-au dus mulţi elini adunaţi să astupe cu pământ apa ceea făcătoare de minuni şi pe acel om nevinovat, pe fericitul Arhip să-l ucidă. Dar, ajungând la acel loc sfânt, se depărţiră în două. Unii s-au repezit la biserică şi la izvor, iar alţii s-au sârguit spre casa robului lui Dumnezeu, ca să-l ucidă. Însă Domnul, Cel ce nu lasă toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, a păzit pe robul său de acei ucigaşi, căci de năpraznă le-a amorţit lor mâinile şi n-au putut să le ridice asupra cuviosului. Iar din apă a arătat o necu-noscută minune că, atunci când necuraţii se apropiaseră de izvor, îndată a ieşit din el o pară de foc şi, repezindu-se la ei, i-a alungat departe. Şi aşa acei elini fărădelege s-au îndepărtat tot cu ruşine de la izvorul acela făcător de minuni şi de la cuviosul Arhip, însă nu încetau scrâşnind cu dinţii şi lăudându-se că o să piardă izvorul acela, biserica şi pe slujitorul ei.
    Era la locul acela un râu curgând la stânga bisericii al cărui nume era Hristos. Pe acesta au cugetat nelegiuiţii să-l îndrepte asupra acelui loc sfânt, că izvorul, amestecându-se cu apa râului, să-şi piardă puterea făcătoare de minuni. Când începură să-şi pună în lucrare acel gând rău, oprind curgerea râului ca să schimbe apa, acoperind izvorul, îndată râul, cu porunca lui Dumnezeu şi-a făcut altă cale apelor sale şi a curs pe la dreapta bisericii. Iar ei, umplându-se ia-răşi de ruşine, s-au întors la locurile lor.
    Erau acolo alte două râuri curgând despre răsărit şi apropiindu-se de locul cel sfânt la o depărtare ca la trei stadii; numele unui râu, Licocaper, iar al altuia, Kufos. Aceste două râuri izbindu-se de marginea unui munte mare, s-au împreunat amândouă într-unul şi abătându-se în dreapta, curgea spre partea Likiei. Atotvicleanul diavol a băgat în inimile acelor oameni răi acest sfat: ca pe amândouă aceste râuri să le îndrume asupra locului făcător de minuni, ca astfel curgerea lor să strice biserica Sfântului Arhanghel Mihail şi să acopere cu apele acelea sfântul izvor, înecând pe Cuviosul Arhip. Locul era potrivit spre pornirea apei într-acolo, pentru că râurile acelea se pogorau de la înălţime mare în jos, iar biserică era la un loc tot mai jos.
    Sfătuindu-se necuraţii, se adunară din toate cetăţile mulţime fără de număr şi întâlnindu-se în satul Laodichiei, s-au dus la biserică. Aproape de altarul bisericii era o piatră, având lăţimea şi înălţimea fără de măsură, iar adâncimea în pământ nesfârşită. Deci, au săpat un şanţ adânc şi larg începând de la acea piatră la muntele acela sub care râurile se împreunaseră. Săpând cu mare osteneală şi terminând albia pe care trebuia să îndrume apele asupra bisericii, au ieşit pâraiele acelea, ca să se adune apă multă şi s-au ostenit în acea deşertăciune a lor vreme de zece zile. Iar cuviosul Arhip, văzând lucrul acela al lor, a căzut la pământ în biserică, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi şi chemând în ajutor pe cel cald folositor, pe Sfântul Arhanghel Mihail, ca să-şi păzească locul de înecarea apei şi să nu se bucure vrăjmaşii cei ce voiau să piardă sfinţenia Domnului şi zicea: "Nu voi fugi de la locul acesta sfânt nici nu voi ieşi din biserică, ci aici să mor şi eu, de va voi Domnul să fie înecat locaşul acesta".
    Când s-au sfârşit acele zece zile şi apele s-au înmulţit foarte mult, au săpat necuraţii elini acel loc singur pe unde era să se pornească apele spre calea cea pregătită şi îndrumară apele asupra sfintei biserici îngereşti în ceasul întâi al nopţii. Iar ei alergând, au stat sus din partea stângă, vrând să vadă înecarea locului sfânt. Şi au sunat apele ca un tunet, rostogolindu-se cu freamăt mare. Iar Cuviosul Arhip, fiind în biserică la rugăciune şi auzind vuietul apei, a strigat mai cu dinadinsul către Dumnezeu şi către Sfântul Arhanghel Mihail, cerând milă şi ajutor, ca să nu fie înecat sfântul loc şi să nu se veselească vrăjmaşii, ci să se ruşineze necuraţii, să se preamărească numele Domnului şi să se laude puterea şi sprijinirea cea îngerească. Şi a cântat psalmul lui David, zicând: "Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor de glasuri de ape multe. Minunate sunt înălţările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Casei tale se cuvine sfin-ţenie, Doamne, întru lungime de zile".
    Când grăia acestea Sfântul Arhip, a auzit un glas poruncindu-i să iasă din biserică. Deci, ieşind sfântul din biserică, a văzut pe păzitorul neamului creştinesc, pe cel cald folositor, pe Sfântul Arhanghel Mihail, în chip omenesc, prea minunat şi prea luminat, precum s-a arătat oarecând proorocului Daniil, şi neputând să caute spre el a căzut de frică la pământ. Iar el a zis către dânsul: "Îndrăzneşte şi nu te teme! Scoală-te şi vino la mine aici şi vei vedea puterea lui Dumnezeu în apele acelea". Şi sculându-se fericitul Arhip s-a apropiat cu frică de arhanghelul puterilor cereşti şi a stat de-a stânga după porunca lui şi a văzut un stâlp de foc de la pământ până la cer. Iar când s-au apropiat apele, şi-a ridicat arhanghelul dreapta sa şi a însemnat cu semnul crucii peste faţa apelor, zicând: "Să staţi acolo!" Şi îndată s-au oprit apele şi s-a împlinit cuvântul cel proorocesc: "Văzutu-te-au apele şi s-au temut"; au stat râurile ca un zid de piatră şi s-au înălţat în sus ca un munte înalt. Şi întorcându-se arhanghelul la piatra aceea mare, care era aproape de altar, a lovit într-însa cu toiagul pe care îl avea în mâini, însemnând spre dânsa semnul Crucii şi îndată s-a făcut un tunet mare şi s-a cutremurat pământul şi piatra aceea s-a despicat în două şi s-a făcut în piatră o prăpastie mare. Şi a zis Sfântul Mihail: "Aici să se sfă-rîme toată puterea cea protivnică şi să fie izbăvire de toate răută-ţile tuturor celor ce vor alerga cu credinţă!"
    Acestea zicând, a poruncit fericitului Arhip să treacă de partea dreaptă, şi stând cuviosul în partea dreaptă, Sfântul Mihail a zis cu mare glas către ape: "Să intraţi în strâmtoarea aceasta!" Şi îndată au curs apele în ruptura pietrei, huind. De atunci totdeauna s-a făcut cale pâraielor acelora piatra aceea, iar vrăjmaşii, stând de partea stângă, vrând a vedea înecarea sfintei biserici, au încremenit de frică. Sfântul Arhanghel Mihail, păzind aşa biserica şi pe Cuviosul Arhip de înecarea apei, s-a suit la cer, iar fericitul a înălţat mulţumire lui Dumnezeu pentru minunea aceea prea slăvită şi a preamărit ajutorul păzitorului celui mare.
    Deci se umplură de ruşine toţi protivnicii şi s-a făcut bucurie mare credincioşilor care alergară la biserica cea îngerească şi la izvorul cel minunat, dând laudă lui Dumnezeu împreună cu Cuviosul Arhip. Din acea vreme au aşezat ca să se prăznuiască acea zi în care s-a făcut acea prea sfinţită minune prin arătarea îngerească. Iar Cuviosul Arhip a petrecut de aici înainte în acel loc, mai cu dăruire, slujind lui Dumnezeu ani îndestulaţi şi s-a mutat la Dumnezeu cu pace, având şaptezeci de ani de la naşterea sa. A fost îngropat de credincioşi în acelaşi loc sfânt care de la minunea pomenită mai înainte s-a numit Hones, adică mistuire, pentru că acolo s-au mistuit apele în piatră.
    Deci se cade ca în această zi să pomenim şi alte minuni ale Sfântului Arhanghel Mihail pe care le-a săvârşit, făcând bine nea-mului creştin.
    Între marea Adrianului şi între muntele care se numeşte Gargan, este cetatea Sipont, aflându-se departe de munte ca la două-sprezece mii de paşi. În cetatea aceasta era un om bogat, a cărui cireadă păştea pe sub munte şi s-a întâmplat de a rătăcit un bou, despărţindu-se de cireadă; căutând stăpânul mult împreună cu slugile sale, l-a aflat în vârful muntelui aceluia stând lângă uşa unei peşteri. Umplându-se de mânie că s-a ostenit căutându-l a luat arcul şi o săgeată adăpată cu otravă şi a îndreptat-o spre boul său, vrând să-l ucidă. Dar deodată săgeata, întorcându-se înapoi, a rănit pe săgetător, iar cel ce era cu dânsul, văzând aceea, s-a temut şi nu îndrăznea să se apropie de peştera aceea, ci, întorcându-se în cetate, a spus tuturor ce se făcuse.
    Deci, înştiinţându-se episcopul cetăţii aceleia, s-a rugat lui Dumnezeu să-i arate lui taina aceasta. Şi i s-a arătat lui în vedenie Sfântul Arhanghel Mihail spunându-i că el şi-a ales locul acela şi-l păzeşte şi voieşte ca acolo adeseori să cerceteze şi să ajute oamenilor celor ce vor alerga cu rugăciune. Iar episcopul a spus vedenia aceea cetăţenilor şi, după postul de trei zile pe care l-a poruncit la toată cetatea, s-a dus cu clerul său şi cu tot poporul la muntele acela şi, suindu-se deasupra, a aflat într-o piatră o peşteră în care era intrarea strâmtă; şi nu a îndrăznit să intre înăuntru, ci şi-a săvârşit rugăciunile înaintea uşii.
    De atunci adeseori mergeau acolo cei ce doreau, făcându-şi rugăciunile lor către Dumnezeu şi către Sfântul Arhanghel Mihail. Iar mai demult napolitanii, fiind necredincioşi, şi-au adunat ostaşii şi au mers fără de veste la cetatea Sipontului, vrând să o ia şi să o dărâme. Cetăţenii erau cuprinşi de frică mare iar episcopul a poruncit post la popor, ca trei zile să nu guste hrană şi să se roage cu stăruinţă, ca să se izbăvească ei de vrăjmaşii cei ce i-au înconjurat. Mai înainte de ziua aceea în care vrăjmaşii voiau cu toate puterile lor să cucerească cetatea, s-a arătat arhanghelul puterilor cereşti episcopului, în vedenie, zicându-i: "Mâine, în ceasul al patrulea din zi, să porunceşti tuturor cetăţenilor să se înarmeze şi să iasă din cetate împotriva vrăjmaşilor şi eu voi veni să vă ajut vouă". Episcopul, sculându-se din somn, a spus vedenia la toţi şi s-a bucurat foarte mult de biruinţa cea făgăduită asupra vrăjmaşilor şi s-au întărit cu nădejde bună. Apoi, venind al patrulea ceas din zi, s-a făcut un tunet mare şi, ridicându-şi credincioşii ochii, au văzut la muntele Gargan un nor mare pogorându-se şi s-a făcut, ca odi-nioară la muntele Sinai, foc şi fum, fulgere şi tunete, încât tot muntele acela s-a cutremurat şi s-a acoperit cu nor.
    Văzând aceea protivnicii, s-au temut şi au început a fugi, iar cetăţenii, cunoscând că bunul păzitor şi grabnicul folositor a venit cu oştile sale cereşti să le ajute, au deschis porţile cetăţii şi au alergat pe urma vrăjmaşilor lor, secerându-i ca pe nişte paie. Ei îi tăiau dinapoi, iar Sfântul Arhanghel Mihail, din înălţime, cu tunete şi cu fulgere îi ucidea, încât se făcuse numărul celor morţi şase sute de bărbaţi căzuţi de tunete şi de fulgere. Gonindu-i deci, până în depărtare şi biruindu-i desăvârşit pe vrăjmaşii lor, s-au întors veselindu-se în cetatea lor. Din acea vreme napolitanii, cunoscând mâna cea tare a lui Dumnezeu Celui Atotputernic, au primit sfânta credinţă, iar cetăţenii Sipontului adunându-se toţi, cu episcopul şi cu clerul, s-au dus la muntele acela la care a fost acea arătare înfricoşată, vrând să aducă acolo mulţumire lui Dumnezeu şi ajutăto-rului lor, Sfântului Arhanghel Mihail, şi tuturor puterilor cereşti.
    Când s-au apropiat la uşa peşterii aceleia, au aflat pe marmură urme de paşi omeneşti bine însemnate, ca pe pământ moale, şi ziceau unii către alţii: "Iată, cu adevărat Sfântul Arhanghel Mihail a lăsat aici semnul ajutorării sale, că singur a fost aici, mântuindu-ne pe noi de vrăjmaşii noştri. Şi închinându-se, au sărutat urmele acelea şi, săvârşind cântarea cea de rugăciune se veseleau pentru păzitorul şi folositorul lor, mulţumind lui Dumnezeu. Au hotărât, deci, să zidească la locul acela o biserică în numele Sfântului Mihail. Când se găteau spre lucrul acela, iarăşi s-a arătat Sfântul Arhanghel episcopului, zicându-i: "Nu vi se cade vouă să vă îngrijiţi de zidirea bisericii, pentru că eu fără osteneala voastră mi-am gătit acolo biserică, numai să intraţi în ea. Iar tu mâine să faci în ea Sfânta Liturghie şi să împărtăşeşti pe credincioşi cu Dumnezeieştile Taine".
    După vedenia aceasta, episcopul a poruncit ca toţi credincioşii să fie gata spre împărtăşirea cu Sfintele Taine şi a mers cu dânşii cântând şi rugându-se. Iar când au sosit la acel loc sfânt, unde erau închipuite sfintele urme pe marmură, au aflat cioplită în piatră o biserică mică, făcută nu după obiceiul lucrului mâinilor omeneşti, ci ca o peşteră, neavând pereţii netezi, iar vârful era împodobit cu diferite înălţimi, aşa că pe câte o parte puteai să ajungi cu capul, iar pe alta nu puteai nici cu mâna. Astfel arătă oamenilor că Dumnezeu nu voieşte pietrele cele împodobite în biserică, ci inimile cele curate; iar sfânta masă era acoperită cu acoperământ roşu şi a săvârşit pe dânsa episcopul Sfânta Liturghie şi a împărtăşit pe credincioşi cu Prea Curatele Taine, iar în altar, despre partea de miază noapte, de la vârf picura apă curată, dulce, foarte luminoasă şi făcătoare de minuni, din care, bând, bolnavii câştigau sănătate. Şi beau credincioşii din apa aceea după împărtăşirea Sfintelor Taine şi se făceau minuni fără de număr în biserica aceea şi se tămăduiau toate neputinţele cu rugăciunile Sfântului Arhanghel Mihail. Deci a zidit episcopul chilii lângă biserică şi a rânduit să fie acolo preoţi şi diaconi şi cântăreţi şi citeţi, ca în toate zilele să se săvârşească pravila bisericească, în slava lui Dumnezeu şi în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail.
    Credem că este bine să pomenim şi această minune care s-a făcut în muntele Athos. În zilele dreptcredincioşilor împăraţi bulgari era un om vestit, bogat şi cu mare vază, care se numea Dohiar, om al palatelor împărăteşti. Acesta, venind în frica lui Dumnezeu, a dorit să fie călugăr şi, luând mulţime de aur din vistieriile sale, s-a dus la Sfântul Munte ca să cerceteze mânăstirile şi să-şi caute lui un loc în care să-i placă a se sălăşlui. Înconjurând multe mânăstiri şi dând multă milostenie, a mers din lavra Fericitului Atanasie, pe malul mării cel dinspre Salonic, şi a aflat loc foarte frumos, având ape dulci şi poame foarte multe, dar nelocuit de nimeni. Placându-i locul acela, a gândit să se aşeze într-însul şi să zidească o mânăstire şi, adăugind sârguinţă, degrabă şi-a săvârşit dorinţa. Mai întâi a ridi-cat o biserică foarte frumoasă în numele Sfântului Ierarh Nicolae, apoi a împrejmuit mânăstirea cu ziduri de piatră şi rânduindu-le pe toate după cerinţă, precum se cuvine singur s-a îmbrăcat într-însa în chip călugăresc. Cheltuindu-şi toată averea lui pentru zidirile cele multe, nu i-a ajuns aur ca să înfrumuseţeze şi biserica cu podoabă cuviincioasă şi bună. Însă avea nădejde la Dumnezeu, zi-cînd: "De va voi Dumnezeu ca să proslăvească locul acesta, apoi cu judecăţile care ştie va purta grijă pentru înfrumuseţarea bisericii. Fie voia Lui".
    În dreptul Sfântului Munte, este un ostrov care se numeşte Lug, spre care, peste mare până la el, este cale de o zi. Acolo păstorii stăteau cu dobitoacele, că locul acela este plin de verdeaţă şi este păşune bună pentru dobitoace. Era în ostrovul acela un stâlp de piatră foarte înalt, la un loc pustiu, iar în vârful stâlpului un idol şi o scriere elinească în acest fel: "Oricine mă va lovi pe mine în creştet, va afla mulţime de aur". Pentru aceea mulţi se ispiteau să ştie de este adevărat lucrul acela şi loveau în cap idolul, dar nu aflau nimic. S-a întâmplat în acea vreme de păştea un copil boii aproape de stâlpul acela şi copilul era înţelept şi ştia a citi şi, citind cuvintele cele scrise pe stâlp, lovi pe idol în cap ca şi ceilalţi ca să afle aurul, însă n-a aflat nimic. Apoi a gândit că este ascunsă în pământ comoara şi, apunând soarele, privea unde se sfârşea umbra stâlpului aceluia şi acolo, la vârful capului idolului celui desemnat de umbră, a săpat pământul căutând comoara, dar n-a aflat-o.
    Apoi răsărind soarele, iarăşi a privit unde se sfârşea umbra stâlpului aceluia şi acolo a început a săpa. Săpând el, s-a auzit un sunet la locul acela, şi cunoscând că acolo este comoară, a început mai cu dinadinsul a săpa şi a aflat o piatră de moară mare, cât nu putea el să o mişte, dar întinzând mâna prin gaura pietrei a aflat aur mult; şi nu se pricepea ce să facă cu el, că zicea întru sine: "De voi spune cuiva de comoară aceasta, apoi mă tem că să nu mă ucidă pentru aur". Iar Dumnezeu, ascultând rugăciunile bătrânului celui pomenit mai înainte şi purtând grijă de înfrumuseţarea sfintei bise-rici, a pus în mintea copilului să se ducă în Sfântul Munte la una din mânăstiri şi să spună egumenului de comoară aceea aflată, lucru pe care l-a şi făcut. Luând câţiva bani de aur spre încredinţarea co-morii celei aflate, a mers într-un sat care este aproape de mare şi a găsit un om ca să-l treacă pe el la Sfântul Munte. Iar după purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-a oprit în limanul mânăstirii celei nou zidită. Mânăstirea aceea se numeşte pe numele întemeietorului său: Dochiaru. Deci omul cel ce a trecut pe copil s-a întors în satul său, iar copilul s-a dus la mânăstire şi, văzând pe egumen, i-a spus lui toate cu de-amănuntul despre comoara ce a aflat.
    Egumenul, cunoscând că lucrul acesta este al lui Dumnezeu, a chemat pe trei călugări şi, făcându-le cunoscut lor lucrul cel spus de copil, i-a trimis cu dânsul ca să aducă la mânăstire aurul ce se afla-se. Iar ei mergând degrabă au luat un caiac şi, sosind la ostrovul acela, au ajuns la stâlp şi la comoară şi prăvălind piatra aceea de moară, au aflat un cazan plin de aur; şi s-au bucurat de dânsul foarte tare. Iar vrăjmaşul cel ce urăşte binele a semănat un gând rău în inima unuia din călugării aceia şi a zis acela către alt călugăr: "Frate, de ce este nevoie să ducem egumenului aurul acesta pe care l-am găsit? Dumnezeu ni l-a trimis nouă că singuri noi să ne facem nouă locaş şi să ridicăm mânăstire". Iar el a zis: "Dar cum vom putea tăinui aurul acesta?" Răspuns-a acela: "Aceasta este, că putem să-l aruncăm pe copil în mare şi nimenea nu va fi să mărturisească această faptă asupra noastră". Şi aşa, sfătuindu-se, au spus sfatul lor celui de al treilea călugăr. Iar acela, având întru sine frica lui Dumnezeu, a zis către dânşii: "Nu, fraţilor, să nu îndrăzniţi a face aceasta, să nu pierdeţi pe copil pentru aur şi îm-preună cu el şi sufletele voastre". Iar ei, neascultîndu-l pe el, au stăruit pe lângă dânsul ca să se învoiască la sfatul lor. La sfârşit îi ziseră: "De nu vei fi una cu noi, apoi să ştii că şi pe tine şi pe copil vă vom pierde". Apoi văzând fratele gândul cel rău al lor neschimbat, s-a temut că nu cumva să-l piardă şi pe el; pentru aceea le-a zis lor: "Dacă voi aţi voit aşa, faceţi ce ştiţi, voi veţi vedea; iar eu mă jur cu numele lui Dumnezeu că nu voi spune la nimenea de aceasta şi nici nu am trebuinţa de aur".
    Aşa, întărindu-şi cuvântul cu jurământ, a tăcut. Iar ei luând aurul şi piatra aceea cu care aurul a fost acoperit le-au dus în caiac, apoi şezând cu copilul, au început a pluti spre mânăstire. Iar când era în mijlocul noianului mării, au năvălit asupra copilului şi începură a-i lega piatra de grumaz. Iar el văzând ceea ce era să-i facă a început să plângă şi cu tânguire amarnică se ruga lor să nu-l piardă. Dar nimic nu a folosit că ticăloşii aceia de călugări, având inimă împietrită şi suflet iubitor de aur, nu s-au temut de Dumnezeu, nici nu s-au umilit văzând lacrimile copilului şi nu i-au ascultat rugămintea lui cea din adâncul inimii, ci, luându-l pe el, cu pia-tra l-au aruncat în mare şi îndată s-a cufundat în valuri. Era noapte când săvârşeau fapta cea rea acei oameni fără de Dumnezeu.
    Dar milostivul Dumnezeu, privind de sus spre tânguirea cea amară a copilului şi văzând înecarea lui cea nevinovată, a trimis pe păzitorul neamului omenesc, pe Sfântul Arhanghel Mihail, ca, luând pe cel înecat din fundul mării, să-l aducă pe el viu în biserică. Şi aşa a fost. Pentru că fără de veste s-a aflat copilul în biserică, aproape de Sfânta Masă, cu piatra spânzurată de grumaji. Sosind ceasul Utreniei, cel rânduit a intrat în biserică, ca să aprindă lumânările şi să toace la cântarea cea de dimineaţă şi a auzit un glas în altar ca glasul omului ce geme şi i-a fost frică şi, alergând, a spus egumenului. Iar egumenul, numindu-l împuţinat la suflet, l-a trimis iarăşi în biserică. Iar el, intrând a doua oară, a auzit acelaşi glas şi iarăşi a alergat la egumen.
    Atunci egumenul a mers cu dânsul în biserică, după care, amândoi auzind glas de copil şi intrând în altar, au văzut pe copil stând aproape de Sfânta Masă, cu piatra la grumaji şi apa de mare curgând încă din hainele lui. Şi, cunoscându-l pe el, l-a întrebat: "Ce ţi s-a întâmplat ţie, fiule, şi cum ai venit aici?" Iar el, deşteptându-se ca din somn, a zis: "Viclenii aceia de călugări pe care i-ai trimis cu mine după aurul ce s-a aflat, aceia, legându-mi piatra aceasta de grumaji m-au aruncat în mare şi afundându-mă eu întru adâncul mării, am văzut doi oameni luminoşi ca soarele şi i-am auzit pe ei vorbind între dânşii şi a zis unul către altul: Arhanghele Mihaile, să duci pe acest copil în mânăstirea care se chiamă Dochiaru. Auzind eu acestea, îndată am început a nu mă simţi pe mine şi nu ştiu cum m-am aflat aici". Iar egumenul, auzind cele spuse de copil, se minuna foarte şi lăuda pe Dumnezeu cel ce face minunate şi prea slăvite minuni ca aceasta. Apoi a zis către copil: "Să rămâi, fiule, la locul acesta până mâine, până ce răutatea aceasta va fi vădită". Şi, ieşind, a încuiat biserica şi a rânduit ca paracliserul să nu spună nimănui ceva, iar Utrenia a poruncit să o cânte în tindă. Şi a zis paracliserului: "De te va întreba cineva ce este acest lucru nou, de ce nu se cântă Utrenia în biserică, ci în tindă, să-i răspunzi că părintele egumen a poruncit aşa".
    Egumenul poruncind eclesiarhului, singur s-a suit pe un stâlp deasupra porţii ca să păzească venirea spurcaţilor acelora de uci-gaşi; apoi făcându-se ziuă, iată veneau spre mânăstire ucenicii aceia, iar aurul îl ascunseseră într-alt loc oarecare.
    Văzându-i pe ei egumenul, a ieşit cu ceilalţi fraţi în întîmpinarea lor şi i-a întrebat pe dânşii, zicând: "Ce este aceasta? Patru v-aţi dus, iar acum trei v-aţi întors! Unde este cel de al patrulea?" Iar ei, ca mâniindu-se, ziseră: "Părinte, şi pe tine şi pe noi ne-a amăgit copilul spunând că a aflat comoară, dar nu ne-a arătat nouă nimic şi singur nu ştie nimic. Pentru aceea, ruşinîndu-se de noi, s-a ascuns, şi noi, căutându-l pe el, nu l-am găsit, de aceea singuri ne-am întors la tine". Iar egumenul a zis: "Voia lui Dumnezeu să fie!" Şi aşa intrară în mânăstire. Apoi i-au dus pe ei în biserică unde tânărul acela se afla, curgând încă apa din hainele lui şi l-a arătat pe el zicându-le: "Cine este acesta?" Iar ei, spăimântându-se, stăteau ca nişte ieşiţi din minte, neputând să răspundă nimic timp îndelungat. Iar mai pe urmă au mărturisit fapta lor cea rea şi au arătat unde au ascuns aurul cel aflat.
    Egumenul, trimiţând fraţi mai credincioşi, au adus aurul în mânăstire. Şi s-a auzit de această prea slăvită minune în tot Sfântul Munte şi s-au adunat toţi călugării de la toate mânăstirile, la vede-rea minunii acesteia şi au adunat sobor şi au numit biserica aceea cu numele Sfântului Arhanghel Mihail, iar în numele Sfântului de minuni făcătorul Nicolae au zidit altă biserică. Pe acei doi ucigaşi vicleni i-au blestemat şi, însemnându-le feţele, i-au gonit din mînăs-tire, pe al treilea, fiindcă nu s-a învoit la înecarea copilului şi s-a întors despre fapta cea rea l-au declarat nevinovat, iar pe copilul acela izbăvit din mare, îmbrăcându-l în chip călugăresc, s-a făcut bun nevoitor şi călugăr iscusit. Egumenul cu aurul acela ce s-a aflat, a reînnoit toată biserica cu bună podoabă şi a înfrumuseţat-o cu toate bunătăţile. A ridicat şi un foişor foarte frumos din temelie şi piatra aceea cu care tânărul a fost aruncat în mare a pus-o în zid, spre cunoştinţa tuturor.
    Mutându-se către Domnul egumenul acela, în locul lui a fost pus acela izbăvit din mare şi cu dumnezeiască plăcere vieţuind şi acela, a trecut la Domnul purtat de mâinile Sfântului Arhanghel Mihail, prin care din mare în biserică a fost adus.
    Pentru toate acestea slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh şi pe Sfântul Arhanghel Mihail îl mărim în veci. Amin
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mier Sept 06, 2017 2:35 pm

avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mier Sept 06, 2017 2:37 pm

avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mar Sept 12, 2017 2:01 pm

Buna dimineata si bun venit!
Sa aveti o zi de marti cu triumf si multa rabdare!
Fiindca rabdarea inseamna credinta…
ASTAZI,IN CALENDAR :
Odovania praznicului Nasterii Maicii Domnului;
Sf Mc.Avtonom,macedonie si Teodul.

Greco-catolice :
Sf. m. Autonom

Romano-catolice :
Preasf. Nume al Mariei
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Vin Sept 15, 2017 3:32 pm

În anul 1650 este hirotonit arhiereu şi aşezat în scaunul de mitropolit al Timişoarei. Aici bunul păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind şi povăţuind către Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Vin Sept 15, 2017 3:34 pm

Şi creştea la barbari, din zi în zi, sfânta credinţă cea în Hristos şi i-a ajutat în sârguinţa aceea şi Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare şi slăvit în pământul acela, pe mulţi i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credinţe şi prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Sam Sept 16, 2017 5:15 pm

Sfânta Mare Muceniţă Eufimia s-a născut în cetatea Calcedon şi a trăit pe vremea împăratului roman Diocleţian (284-305 d.H.), prigonitorul creştinilor. Tatăl sfintei, senatorul Filofron, şi mama sa, Theodorisia, erau creştini cucernici. Pentru că refuzat să împlinească porunca proconsulului Pricus de a jertfi idolilor, Eufimia a fost supusă multor torturi. Întrebată fiind de ce a sfidat porunca dată de proconsul, Sfânta Eufimia a răspuns: “Porunca împăratului şi a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii Lui Dumnezeu. Dar dacă ea este potrivnică poruncii Lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar trebuie şi combătută”. Mărturisitoarea a fost aruncată într-un cuptor încins, apoi într-o apă plină de reptile şi şerpi otrăvitori, dar, însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a scăpat de fiecare dată nevătămată. Mai apoi, Eufimia şi-a dat duhul în mânile Lui Dumnezeu, după ce a fost aruncată fiarelor sălbatice.
Sfânta Muceniţă Eufimia mai este prăznuită pe data de 11 iulie, când facem pomenirea minunii petrecută la sfintele sale moaşte. Pentru a se descoperi dacă învăţătura cu privire la cele două firi din Hristos este adevărată, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte dreapta credinţă - în Hristos sunt două firi, unite într-un mod neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit - şi ereticii şi-au scris într-o altă carte învăţătura lor, şi le-au pus pe amândouă pe pieptul Sfintei Eufimia. După puţine zile, au deschis din nou racla şi au văzut că, la picioarele sfintei, se afla cartea ereticilor, iar cea a Sfinţilor Părinţi era chiar în mâinile ei.
Moaştele Sfintei Mare Muceniţe Eufimia au fost aşezate în Catedrala Patriarhală “Sfântul Gheorghe” din Fanar, la Constantinopol.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Dum Sept 17, 2017 1:58 pm


Bun venit om frums si drag !
Afara este cearta, sunt 19,6 grade,vant usor,adie.  .. printre frunzele ce incep sa se ingalbeneasca in ram… 
dar…cele mai frumose clipe sunt cele in care realizezi ca in ciuda tuturor greutatilor,viata merita totusi sa fie traita!

Astazi in calendar :
SF mc.Sofia si fiicele sale:pistis,Elpis si Agapi.
Dumnica dupa Inaltarea Sfintei cruci.
Ev.Marcu 8,34-38

Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.
……………………
Luarea crucii si urmarea lui Hristos.
O duminica frumoasa,o duminica de vis!
Celor care-si sarbatoresc ceva special in viata lor…LA MULTI ANI!
Celor dragi plecati de langa noi…sa le aprindem o lumanare,sa ne rugam bunului Dumnezeu sa-i odihneasca in liniste si pace si sa le ierte pacatele!

 ...ne gasiti si pe https :// www.anitanna.wordpress.com
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mier Sept 20, 2017 12:42 pm

https://i11.servimg.com/u/f11/19/61/71/78/sf_mc_10.jpgSfântul Savatie a răspuns: "Mie, o, judecătorule, dregătoria, vrednicia, moştenirea, mărirea şi bogăţia îmi este Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel pururea viu, cu a Cărui purtare de grijă toată lumea durează şi se cârmuieşte"
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mier Sept 20, 2017 12:50 pm

Cugetand la Psalmul 1
Autor: Ciprian Muresan | Album: Invataturi si sfaturi din psalmii | Tematica: Educatia copiilor & tinerilor

Cugetand la Psalmul 1
De ce roade, la vremea roadelor? De ce frunze, linga roade? De ce frunze, care nu se vestejesc niciodata? Cate roade poate da acest pom si care este vremea roadelor? Poate avea mai multe feluri de roade acest pom sadit linga izvorul de apa? De ce omizi pe frunze, si in roade, si pe pomi? De ce, cei pacatosi in adunarea celor neprihaniti? De ce cei rai, pretutindeni unde sunt oameni neprihaniti? Ce îi atrage? M-am trezit dis de dimineata cugetand la Psalmul 1, si punand intrebari Domnului din acest psalm, si primind farami de raspunsuri.

Te-ai intrebat de ce o omida se urca intr-un pom plin cu roade, de ce incepe sa roada la o frunza, de ce intra intr-un rod? Ea asa supravietuieste, acesta este stilul ei de viata, dar ea niciodata nu ajunge la radacina infipta in izvorul de apa, pentru ca acolo sunt alte mijloace de aparare ale pomului decat acelea din frunze, din roade si de sub coaja copacului. Nu este asa ca parca este un paradox ca, desi noi, nu ne oprim pe calea celor pacatosi, si nu ravnim la scaunul lor, si nu ne trebuie nici sa auzim de sfaturile lor, ei in schimb, vin, se aseaza pe scaunele noastre, asculta sfaturile noastre, se opresc pe calea noastra, dar nu ca sa mearga pe ea, ci daca-i cu putinta, sa ne incurce. Ei vin sa ne asculte ca mai apoi sa iasa afara si sa batjocoreasca pe unii sau pe cei mai multi. Ei vin si primesc sfaturi care îi ajuta, dar niciodata nu coboara mult mai adanc in relatia lor cu Dumnezeu, pana acolo sa isi adune cugetul si placerea intr-o radacina si sa si-o adape din Evanghelia lui Isus. Si totusi, ce îi atrage la noi pe cei care nu sunt de ai nostri si nici dintre ai nostri?
Sa îi atraga mireasma, frunzele, sau roadele? Adunarea celor neprihaniti este deschisa pentru oricine vrea sa intre in randul neprihanirii.
Am intrebat pe Domnul de ce trebuie frunze vesnic nevestejite? Si Domnul mi-a raspuns ca acele frunze sunt pentru acele roade care raman vesnic. Ca atata vreme cat sunt roade in pom, trebuie sa fie si frunze. Frunza cade dupa caderea roadelor. Dar frunza nu este ceva de nebagat in seama intr-un pom cu viata. Ea, frunza, ocroteste rodul de la cresterea lui pana la recoltarea lui. Frunza il apara de prea mult soare deodata, frunza il apara de prea mult vant si ploaie deodata. Frunzele in bataia vantului fac o adevarata simfonie pentru roadele care cresc. Frunza este semnul caci copacul este in viata, este semnul ca se pot gasi roade pe acolo. Oriunde sunt roade in pomi, sunt si frunze.
Si am zis eu: -Doamne, dar daca rodul este bucuria, atunci care este frunza sau frunzele din jurul acestui rod? Necazul, suferintele, incercarile, biruintele, biruinta, plansul, intristarile de o clipa, toate acestea nu sunt decat niste frunze care stau in jurul rodului in crestere pana la vremea roadelor.
Dar daca rodul este dragostea, care sunt frunzele din jurul ei? Rabdarea, suferinta, nadejdea, zidirea altora, mangaierea altora, ajutorarile, credinta, gandurile sfinte, lepadarea de sine, legatura cu fratii, iubirea de aproapele tau.
Dar daca roada este pacea, care sunt frunzele din jurul acestui rod? O inima buna, ochii curati, intelepciunea care vine de sus, ravna Evangheliei, semnele care insotesc Evanghelia, un scut al credintei la indemana tot timpul.
Dar daca roada este indelunga rabdare, care sunt frunzele din jurul ei? Nadejdea, credinta, fagaduintele, slava viitoare, rapirea Bisericii.
Dar daca roada este bunatatea, care sunt frunzele din jurul ei? Faptele neprihanite, umblarea in adevar, milostenia, rugaciunea, supunerea, smerenia.
Dar daca roada este facerea de bine, care sunt frunzele din jurul ei? Aproapele tau, semenii tai, parintii, vecinii, neamuri, sfintii aflati in nevoi, sfintii aflati in necaz, vaduvele, orfanii, spitalelele, orfelinatele, cei de la garduri, cei de la rascruci de drumuri, cei din piete.
Dar daca roada este credinciosia, care sunt frunzele din jurul ei? Ascultarea de adevar, marturisirea adevarului, trairea in adevar, ochii, inima, mainile, picioarele, locurile pe unde mergi, locurile pe unde te bucuri.
Dar daca rodul este blandetea, care sunt frunzele din jurul ei? Caracterul, vorbirea, limba, urechea, fagaduintele sfinte, un duh potolit, o inima usor de induplecat, necartirea, iubirea de frati, dragostea de oameni, credinta.
Dar daca rodul este infranarea poftelor, care sunt frunzele din jurul acestui rod? Cuvintele Evangheliei, inima taiata imprejur, trupul dezbracat de firea pamanteasca, izbavirea de sub puterea intunerecului, botezul, crucea lui Hristos, o faptura noua, o innoire zilnica.
Poti sa fii in izvor ancorat si sa faci parte din adunarea celor neprihaniti, sau poti sa vii doar la adunare ca si Eutih, sa fii doar in adunare, sa iti placa mireasma adunarii, sa iti placa sa te uiti la frunze si la roade. Daca te atrag frunzele, roadele, si mireasma pomului sadit in Hristos, ma rog ca sa te atraga Insusi Hristos Isus si Cuvantul puterii Sale.
Noi, care am ajuns sa fim pomi saditi linga izvor suntem doar o umbra al adevaratului pom al vietii din ceruri.
„In mijlocul pietei cetatii si pe cele doua maluri ale riului era pomul vietii, rodind dousprezece feluri de rod si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor”. Apocalipsa 22:2
Ciprian Muresan. Irlanda.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mier Sept 20, 2017 1:06 pm

Profeţiile lui Varlaam
“Moldova va fi ruptă şi împărţită după bunul gust al puterii de la Răsărit, prin sfaturi mârşave şi ticăloase. La vremea din urmă o hiară roşie cu multe capete va înghiţi întreaga Europă creştină, iar oamenii se vor sălbătici mai rău ca fiarele”.
Varlaam avertizează şi ce se va întâmpla cu specia umană.
“Oamenii se vor înrăi şi vor strica obiceiurile pământului, înmulţindu-se între ei ca dobitoacele fără nici o neruşinare, lepădând Sfânta Taină creştină a nunţii. Vor defăima obiceiurile creştineşti dedându-se la tot felul de obiceiuri străine, iar păgânii se vor amesteca cu sânge creştinesc. Mare urgie va fi atunci”.
“La vremea cea din urmă, pământurile nu-şi vor mai da roada lor, pădurile vor fi tăiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde moşiile fără de ruşine, uitând că strămoşii lor le-au păstrat cu sabia”.
Mitropolitul Varlaam îi are în atenţie şi pe cei care prin legi dure, vor lua şi pielea de pe om prin impozitele pe care oamenii sunt obligaţi să le plătească.
“La vremea de apoi, pe pământurile Moldovei va domni sărăcia, jalea, moartea, spaima, frica şi omul nu va mai fi stăpân în bătătura lui. Vor pune domnii pământului biruri şi legi cum n-au mai fost de la întemeierea Moldovei. Vor pune biruri şi pe aerul lăsat de Dumnezeu”
În final, Varlaam anunţă când va veni apocalipsa.
“Aşa arată Apocalipsa Sfintei Cărţi a Scripturii, că la vremea din urmă, când veţi vedea urâciunea pustiirii în locul cel sfânt, războaiele pe alocurea, urgiile şi uciderile între oameni, lepădarea pruncilor din pântecele femeieşti şi oameni căutând liniştea de la un capăt al altuia al pământului, când graiurile se vor amesteca ca altă dată în Babilon, şi sfârşitul va fi aproape”.
Aceste citate au fost adunate împreună cu alte profeţii şi incluse în volumele “Profeţii şi mărturii pentru vremea de acum”.

adevarul.ro
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Joi Sept 21, 2017 1:01 pm

Sfantul Apostol Codrat
Sfantul Apostol Codrat, fiind om in varsta si invatat, a trait pe vremea imparatilor Traian (98-117) si Adrian (117-138) si fusese ucenic al Apostolilor Domnului. Dupa traditia Bisericii, el a propovaduit Evanghelia in multe locuri, dar, cu deosebire, in Magnezia si la Atena, unde a fost si episcop. Ca, precum steaua magilor de la rasarit, asa si el a aratat popoarelor calea cea dreapta a credintei, surpand jertfele paganesti si inchinarea la idoli si aducand pe multi din intunericul paganatatii la lumina cunostintei lui Dumnezeu si la credinta lui Hristos.
Dar, intunericul uraste totdeauna lumina. Drept aceea, si inchinatorii idolilor gonira pe Sfantul Apostol Codrat de la turma sa din Atena, improscandu-l mai intai cu pietre, ca pe un alt Stefan, dar Sfantul a fost pazit viu, cu darul lui Hristos. Fiind prins, apoi, de slujitorii imparatului Adrian, a fost supus la felurite alte chinuri, pana ce, sfarsit de puteri, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, primind de la Hristos cununa mucenicilor.
Sfantul Profet Iona
Sfantul Iona a fost un profet care a fost inghitit de catre peste mare. El este personajul principal si autorul probabil al Cartii lui Iona. Apartine grupului de doisprezece profeti mici. In Vechiul Testament, istoria lui Iona poate fi gasita in "Cartea lui Iona". De asemenea se face referire la el in Cartea a doua a Regilor (14, 25), in Evanghelia dupa Matei (12, 38-41) si Evanghelia dupa Luca (11, 29-32).
Conform „Cartii lui Iona”, el a fost fiul lui Amitai. Dumnezeu ii comanda lui Iona sa prezica in orasul Ninive. Nevrand sa mearga, Iona incearca sa evite comanda Dumnezeului ducandu-se la Iope si apoi plecand la Tarsis. Incepe furtuna mare.
Marinarii descopera repede ca furtuna nu este una obisnuita si a aparut din cauza nesupunerii lui Iona in fata Domnului. Iona admite aceasta si spune ca furtuna se va sfarsi atunci cand marinarii ii vor arunca peste bord. Marinarii incearca sa navigheze vasul la coasta dar, neputand, se simt fortati sa il arunce pe Iona. Cand Iona se afla in apa, marea se calmeaza. In pantecele chitului (peste mare) Iona sta trei zile, preinchipuind cele trei zile in care Hristos a stat in mormant. Dupa trei zile, el se hotaraste sa asculte pe Domnul, iar pestele il aduce la mal.
El predica in cetatea Ninive, cetatea se pocaieste, iar el asculta pe Domnul.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Joi Sept 21, 2017 1:53 pm

avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Sam Sept 23, 2017 12:42 pm

Astazi in calendar: Zamislirea Sf Proroc Ioan Botezatorul;
Suf Cuv.Xantipa si Polivenia.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Sam Sept 23, 2017 12:52 pm

A trăit în Spania în timpul împăratului Claudiu (41-54). Sfânta Cuvioasă Polixenia, sora Sfintei Cuvioase Xantipa, a primit botezul de la Sfântul Apostol Andrei, împreună cu prietena sa, Raveca.



avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Pescuirea minunata !

Mesaj  anitanna-6 la data de Dum Sept 24, 2017 12:49 pm

. Sfânta Mare Muceniță, întocmai cu Apostolii, Tecla (sec. I) – S-a născut în orașul Iconium, capitala Licaoniei, la 420 de km de Constantinopol. Aici au propovăduit Onisifor și Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba. Sfânta Tecla este numită întocmai cu Apostolii datorită râvnei de care a dat dovadă în propovăduirea Mântuitorului Iisus Hristos și a dragostei pentru El.

Tecla era fiica unor oameni bogați păgâni. La vârsta de 18 ani era logodită cu Tamir, fiul unui guvernatorului orașului, iar despre ea Sfântul Metodie, Episcopul Patarelor – Liciei ( 311) spunea: „era știutoare de filozofie și de arte frumoase și când vorbea cu putere și elocință, blândețe și ușurință, atrăgea pe toți prin farmecul cuvintelor sale”.
Ajungând în orașul Iconium, Sfântul Apostol Barnaba și Sfântul Apostol Pavel au rămas în casa lui Onisifor pentru a propovădui cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos și în acest oraș. Auzind despre ei, Sfânta Muceniță Tecla s-a oprit la geamul casei unde propovăduiau și a rămas timp de trei zile ascultând cuvântul Apostolilor.
Sfântul Apostol Pavel este întemnițat datorită învinuirilor aduse de mama Sfintei Tecla. Noaptea, Sfânta Muceniță se duce la temniță și dă un ban de aur gardianului care o lasă să intre la Sfântul Apostol Pavel, acesta botezând-o în numele lui Hristos.
Aflând despre aceasta, mama Muceniței Tecla, insistă ca Sfinții Apostoli să fie alungați din cetate, iar Tecla să fie arsă pe rug. În timp ce se ruga Sfânta Muceniță, ploaia a stins focul și așa a putut fugi din oraș.
Împreună cu Sfinții Apostoli a plecat și au propovăduit pe Domnul Iisus Hristos prin Listra, Derbe și până la Antiohia. Și alte chinuri a mai suferit Sfânta Mare Muceniță Tecla pe parcursul propovăduirii sale, însă aceasta a trăit până la vârsta de 90 de ani într-un munte lângă orașul Seleucia.
2.Sfântul Cuvios Siluan s-a născut în anul 1866 într-o familie modestă de țărani ruși, alcătuită – pe lângă părinți – din cinci băieți și două fete. El a primit la botez numele de Simeon. Tatăl lui, un om plin de credință, blândețe și înțelepciune, i-a fost cea dintâi pildă de viaţă creştină. Încă de mic copil, Simeon și-a pus în gând ca, atunci ,,când va fi mare, să-L caute pe Dumnezeu în tot pământul”.
Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus din acea vreme), tânărul Simeon și-a dat seama că ,,dacă există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul ca să-L găsesc.”
La vârsta de 19 ani, Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, a simţit o schimbare lăuntrică și dorinţa pentru viața monahală, dar tatăl său i-a cerut să facă întâi stagiul militar. Această stare de har a durat trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros și chipeş, a început să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui.
Dotat cu o fire robustă și cu mare forță fizică, el a trecut prin multe ispite ale tinereții; într-o zi l-a lovit pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta de-abia a rămas în viață. În vâltoarea acestei vieți de păcat, prima chemare la viața monahală a început să se stingă. Într-o zi, însă, a fost trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care i-a povăţuit sufletul tulburat.
Până la sfârşitul vieții, Cuviosul Siluan i-a mulțumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa. Această a doua chemare, cu puțin timp înaintea serviciului militar, a avut un rol hotărâtor în alegerea căii pe care avea să meargă.
Simeon a simțit o adâncă rușine pentru trecutul său și a început să se pocăiască fierbinte înaintea lui Dumnezeu. Şi-a îndeplinit serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, a fost foarte prețuit de camarazii săi.
Dar gândul său era mereu la pocăință, la Sfântul Munte Athos, unde trimitea uneori pomelnice și donaţii. În timpul serviciului militar, sfaturile sale au salvat de la destrămare tânăra familie a unui soldat căzut în ispite. Puțin înainte de eliberare, s-a dus să ceară binecuvântarea Sfântului preot Ioan din Kronștadt († 20 decembrie 1908), dar, negăsindu-l, i-a lăsat o scrisoare.
Întors în cazarmă, Simeon a simţit însă puterea rugăciunii Sfântului. Ajuns mai apoi acasă, a plecat îndată spre Muntele Athos, numit şi ,,Grădina Maicii Domnului”. În vârstă de 26 de ani, el a intrat în Mănăstirea rusească a Sfântului Mucenic Pantelimon, numită și Russikon.
Cunoscând tradiția atonită: rugăciunea la chilie, lungile slujbe în biserică, posturi, privegheri, deasa mărturisire și împărtăşire, citirea, munca și ascultarea – fratele Simeon a primit negrăită bucurie mai ales din rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.
Într-o seară, pe când se ruga înaintea icoanei Maicii Domnului, a dobândit – ca un dar neprețuit – rugăciunea inimii, ce se rostea de la sine, fără încetare. Lipsit de experiență, tânărul frate i-a împărtăşit această trăire unui monah neiscusit, care, prin cuvintele lui, i-a adus ispita mândriei, iar Simeon a căzut pradă unor încercări sufleteşti.
După 6 luni de sfâșieri lăuntrice, într-o după-amiază, cuprins de deznădejde, s-a dus la Vecernie în paraclisul Sfântului Ilie și, abia șoptind „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, a avut o vedenie. Atunci, în dreapta ușilor împărătești, în locul icoanei Mântuitorului, L-a văzut pe Iisus Hristos Cel Viu.
Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului Duhului Sfânt, o lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Câteva zile după arătarea lui Hristos, Cuviosul a trăit o stare de fericire pascală. A trecut apoi un răstimp. Într-o zi de sărbătoare, același har l-a cercetat a doua oară, dar cu mai puțină intensitate, după care treptat lucrarea sa simțită a început să slăbească; iar el se străduia să păstreze în sine adânca pace a lui Hristos.
Păstrându-și ascultarea de iconom (responsabil administrativ) al mănăstirii cu peste 2.000 de viețuitori, a sporit şi mai mult în rugăciune.
A început pentru el o lungă perioadă, de 15 ani, de alternări continue între cercetări ale harului și părăsiri însoţite de atacuri demonice. După 15 ani de la prima arătare a Domnului Hristos, într-o înfricoșătoare noapte de luptă spirituală împotriva demonilor, Siluan, descurajat, cu inima îndurerată, s-a rugat fierbinte. Atunci a auzit glasul Domnului: „Cei mândri suferă pururea din pricina demonilor”.
„Doamne, a zis Siluan, învață-mă ce să fac pentru ca sufletul meu să ajungă smerit”. Și, în inima sa, a primit acest răspuns de la Dumnezeu: „Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui.”
Începând din acel moment sufletul său a înțeles că locul de bătălie împotriva răului se găsește în inima noastră; că rădăcina ultimă a păcatului stă în mândrie – care-i smulge pe oameni de lângă Dumnezeu și cufundă lumea în nenorociri și suferințe; mândria – această adevărată sămânță a morții care face să apese asupra întregii omeniri întunericul deznădejdii.
De atunci înainte, Cuviosul Siluan s-a străduit, din toate puterile sufletului, pentru a dobândi smerenia lui Hristos: deşi „se socotea nevrednic de Dumnezeu, totuşi, fiind sigur de iubirea Domnului său, stătea în chip înțelept pe marginea adâncului, dar nu deznădăjduia”.
Timp de încă 15 ani, Cuviosul Siluan a urmat această cale duhovnicească. Harul nu l-a mai părăsit ca mai înainte, iar el a început să înțeleagă marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa a cuprins şi pe cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu.
Duhul Sfânt îi îngăduie să trăiască aievea iubirea pentru „întreg Adamul” – iubirea lui Hristos pentru toată omenirea. Aceeași iubire îl îndeamnă pe Siluan să-și aștearnă în scris experiența interioară, necunoscută aproape cu totul de confrații săi monahi.
În această perioadă a vieții sale îl descoperă Arhimandritul Sofronie Saharov († 11 iulie 1993), cel care avea să publice însemnările sale, şi-i devine ucenic. Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos a fost la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viața de călugăr.
După o scurtă suferință, de 8 zile, împărtăşit cu Sfintele Taine, adâncit în rugăciune, se stinge ușor – fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva – între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în timp ce în paraclisul infirmeriei se cânta Utrenia.
Prin viața sfântă și însemnările Părintelui Siluan Athonitul, Hristos a reamintit omenirii, strivite de absurditatea experiențelor moderne, de durere și deznădejde, ceea ce ne-a spus în Sfânta Evanghelie: ,,Învăţaţi-vă de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre”(Matei 11, 29).
Cuviosul Siluan a fost trecut în rândul Sfinţilor de Patriarhia Constantinopolului în anul 1987 şi este cinstit în ziua adormirii sale, la 24 septembrie. O parte din moaştele sale se găseşte la biserica paraclis universitar Sfântul Nicolae-Ghica (Rusă) din Bucureşti.
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Lun Sept 25, 2017 1:40 pm


Calendarul zilei:
Sf Cuv.Eufrosina;
Sf Cuv.  Pafnutie Egipteanul;
Sf Cuv.Serghie de la Radonej

         Din somn 
sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Prea Sfanta Treime, ca pentru multa 
bunatatea Ta si pentru indelunga rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine, 
lenesul si pacatorul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai 
facut iubire de oameni dupa obicei; si intru deznadajduire zacand eu, 
m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum, 
lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa invat cuvintele 
Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant intru marturisirea inimii si sa laud 
Prea Sfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum
si pururea si in vecii vecilor. Amin”.
Este HAR …
– să iubeşti fără să fii iubit…

– să slujeşti fără să fii preţuit…
– să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
– să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
– să ierţi fără să fii iertat…
– să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
– să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
– să crezi deşi nu vezi fata în fata…
– să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
– să investeşti clădind fără speranţe…
– să taci pentru a nu face rău aproapelui…
– să vorbeşti de dragul adevărului…
– să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…
– totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti…

Luptă-te suflete ca să primeşti acest HAR!!!

Doamne Ajută!
….. Poate ca o sa-mi reprosati ca l-am mai postat,dar o s-o fac mereu,de cate ori imi voi aduce aminte si sa nu va supere..e prea adevarat ce se spune!?
….Prietenia este un har pe care il ai sau nu-l ai!
Octavian Paler!
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mar Sept 26, 2017 11:45 am

Mutarea Sf.Ap. si Ev.Ioan;

+Sf.Voievod Neagoe Basarab;
Sa nu uitati dragi ROMANI de pretutindeni ca nu suntem neam de tigani ...ci suntem neam  de  VOIEVOZI , de sange albastru !

Dreptul Ghedeon.
Astazi,in calendar….
………https://doxologia.ro/
Cand ceva in viata voastra nu merge bine ,cum trebuie,
cand ceva neasteptat va darama planurile si vi le pune la pamant,
binecuvantati cu fervoare pentru ca viata va invata o lectie!
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Mier Sept 27, 2017 3:37 pm

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, originar din Iviria, pe numele de botez Andrei, este luat de tânăr rob de turci și adus la Constantinopol. Aici este răscumpărat de Patriarhia ecumenică, unde și învață sculptura în lemn, pictura și broderia, precum și limbile greacă, turcă și arabă. În jurul anilor 1960, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce în Țara Românească, unde devine ucenic tipograf la fostul Episcop Mitrofan al Hușilor. Intră în cinul monahal și este hirotonit preot, între anii 1691 și 1694 preluând și conducerea tipografiei din București. După 1696 este egumen la Mănăstirea Snagov, unde, până în 1701, tipărește alte 15 cărți, dintre care cinci în românește, iar una bilingvă, ‘Liturghierul greco-arab’ (1701), prima ediție în limba arabă, pentru credincioșii din Antiohia.
Revine apoi în București, vreme de 4 ani, continuând să tipărească alte 15 cărți, în special de cult. Potrivit recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie († 27 ianuarie 1708), care păstorise credincioșii din Țara Românească timp de 40 de ani, la 22 februarie 1708, episcopul Antim este înscăunat mitropolit, de față fiind și patriarhii Alexandriei și Ierusalimului. Înflăcărat patriot și luptător împotriva asupririi turcești, ca și voievodul și susținătorul său, Sfântul Constantin Brâncoveanu, mitropolitul Antim este arestat în primăvara anului 1716; forțat să-și dea demisia și refuzând-o, mitropolitul Antim este caterisit, pe nedrept, de Patriarhia Ecumenică, urmând să fie închis pe viață în Mănăstirea ‘Sfânta Ecaterina’ din Muntele Sinai. Pe drum însă, ostașii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungisa, lângă Adrianopol (Turcia de astăzi). Abia după 250 de ani (1966), Patriarhia Ecumenică a anulat nedreapta sentință de caterisire dată asupra marelui Ierarh și Mucenic Antim. A fost trecut în rândul Sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în luna iunie a anului 1992, cu data de prăznuire pe 27 septembrie.
 
Sfântul Mucenic Calistrat († 304)

Sfântul Mucenic Calistrat – foto: doxologia.ro
S-a născut în orașul Cartagina din Africa din părinți creștini. Tânărul Calistrat a intrat în armată, într-una dintre legiunile Romei, sub comanda lui Persentin, în timpul persecuțiilor împăraților Dioclețian și Maximian. Într-o noapte, pe când Sfântul Mucenic Calistrat se ruga, câțiva ostași îl aud pronunțând numele Mântuitorului Iisus Hristos, fapt pentru care a doua zi l-au adus în fața tribunalului. Fiind pus să jertfească idolilor, acesta refuză și este băgat într-un sac de piele și aruncat în mare. Pentru că scapă în mod miraculos, alți 49 de ostași se alătură Sfântului Mucenic, pătimind alături de acesta, fiind omorâți noaptea în temniță.
 
Sfânta Muceniță Epiharia († 303-305)

Sfânta Muceniță Epiharia – foto: doxologia.ro
A suferit moarte martirică în timpul împăratului Dioclețian, în Roma, din ordinul patricianului Chesarie, prefectul Romei.
articol preluat de pe: basilica.ro
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  anitanna-6 la data de Sam Sept 30, 2017 11:30 am

Sf Ier.Grigorie Luminatorul,Arhiepiscopul Armeniei;
Sf.Mc.Ripsimia si Gaiani.
avatar
anitanna-6

Mesaje : 6768
Data de înscriere : 20/09/2010
Varsta : 73
Localizare : Galati

Vezi profilul utilizatorului http://www.anitanna.wordpress.com

Sus In jos

Re: Sfanta Treime

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 5 din 6 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum